Greşeli

Nu am o vârstă înaintată şi nici nu mă pot lăuda cu prea multă experienţă de viaţă, iar până voi intra în lume cu adevărat mai am de mâncat mămăligă. Adun succese, care poate mi se vor părea infime peste câţiva ani. Poate chiar mă voi întreba cum de puteam numi "succese" acele lucruri . Nu ştiu ce va fi şi cum va fi, însă aceste lucruri mă motivează şi mă fac să cred că nu voi trece nici ca o fantomă prin societatea în care trăiesc.
Mă intrigă lumea în care trăiesc aproximativ 25/24h (adică trece de limita posibilului) şi în acelaşi timp realizez că fac parte din ea. 
De ce mă intrigă? - din simplul fapt că din greşeli se nasc greşeli, iar în loc să dispară, tot apar exact aşa cum se divid celulele. Însă, de ce/de unde apar aceste greşeli? Din cauza noastră (adică populaţia în general) că le acceptăm? Sau sunt cauze la nivel mai înalt? Dezbateri se fac multe, gurile trăncănesc la infinit şi ştiţi cum e vorba 'ceea: verba volant scripta manent. 
Greşeli am făcut şi eu la puţinii ani ai mei, unele chiar catastrofale în opinia mea, chiar dacă în ochii celor din jurul meu sunt bune de trecut cu vederea. Poate se datorează şi exigenţei imense faţă de propriu "eu". Din cele mai multe, după ce am adunat regretele, am învăţat. Şi nu, nu îmi e ruşine să recunosc faptul că am greşit pentru că perfecţiune nu există.
Însă greşeli facem în fiecare zi chiar fără să ne dăm seama pentru că sunt lucruri care ni se par banale tuturor. Îmi amintesc şi acum, cum cu un an în urmă, mi s-a scos în evidenţă că nu protejez mediul în care trăiesc doar mergând cu mijlocul de transport şi că greşesc făcând asta. Hai să fim serioşi! Acum câţi dintre noi nu ii mulţumesc lui Dumnezeu că există linia tramvaiului 41? Cei care nu au nevoie de ea, bineînţeles!
Spuneam într-un eseu la şcoală ca omul nu se schimbă ci se adaptează, ba chiar am demonstrat ajutându-mă de psihologie. Ei bine, să merg cu tramvaiul nu mă face să mă simt vinovată de faptul că evoluăm şi că bineînţeles trebuie să ne adaptăm evoluţiei, tehnologic vorbind! Însă faptul că ne adaptăm şi cedăm uşor în faţa unor realităţi impertinente este o greşeală! 
Mi s-a spus să fug, să termin liceul şi să plec unde văd cu ochii. Mi s-a spus că o pot face şi că şi alţii au facut-o. Spre ce anume m-aş îndrepta? Spre o lume mai bună? Şi dacă da, din care punct de vedere? 
,,Lumea bună" - greu de definit! 
Greşim. Şi nu numai pentru că suntem oameni (aud expresia asta aproape zilnic). Greşim spre a învăţa, dar oare cât vom mai rămâne repetenţi ?

Posted in: