Pentru că sunt pro mişcare

Iată-mă din nou: eu, măsuţa şi tastele. A trecut vacanţa şi am fost o putoare de nedescris nescriind absolut nimic, dar m-am întors acum cu poveşti noi, gânduri, vorbe şi amintiri. Pe scurt: d-ale mele prospături. 

Ca să încep cum se cuvine va trebui să vă împărtăşesc cum timpul îmi este mâncat de şcoală mai mult de 5/7 zile pe săptămână (punând la socoteală şi ziua de duminică în care ajung tot prin sălile liceului). Şi când spun că îmi este mâncat, păi chiar este având în vedere că de când sunt în liceu învăţ după-amiaza ajungând acasă numai la 7-8 seara. Lucky me că din toamnă intru pe program de dimineaţă şi se va schimba treaba. Însă care e problema cu orele astea după-amiaza? Păi vă zic eu: în afară de şcoală şi acasă altceva nu mai ştii. În afară de stat pe scaun şi la şcoală şi acasă iar nu ştii altceva. Şi uite aşa... ajungem o generaţie de cocoşaţi, graşi, viitori stâlpi ai societăţii de susţinere a grăsimii. Nu că nu am putea ajunge aşa şi având un alt program, însă chinul ăsta de care mă voi descotorosi în curând (adică plecat la şcoală ora 12, venit acasă ora 19, respectiv 20) îi împiedică pe unii să îşi mişte fundul făcând sport mai des.

În vacanţa ce tocmai a luat sfârşit am luat taurul de coarne, am plimbat rolele de le-a luat naiba scârţâitul, mi-am luat picioarele în spinare şi am început a alerga bucla, am scos mingea de baschet de la naftalină şi am furat bicicleta copilului că doar o singură soră are. Shortly, am stat mai mult pe coclauri. Şi nu îmi pare rău. Pentru că sunt pro mişcare. Et aussi anti fumat (şi nu spun asta doar pentru că daddy îmi citeşte blogul - Hey, Pinky! - dar chiar aşa e). Bineînţeles că mi-a fost dat să văd multe în tot acest timp. Nu că nu aş vedea în general, dar uneori te tot saturi să vezi atâta ignoranţă şi prostie.

Se făcea că era trecut de ora 20, băieţii de cartier ieşeau la agăţat iar eu tocmai ce aterizam acasă după o tură de alergat. Şi uite aşa în drumul meu, ce mă întâlnesc cu o cunoştinţă pe care nu o puteam ocoli fără să o întreb două vorbe. Întâmplarea face ca toată scena să se petreacă în faţa unui magazin mergăreţ (alea pe care le vedem la fiecare colţ de stradă, dorindu-se a se intitula băcănii, dar de fapt găsim de toate acolo - n-am să dau nume, nu fac reclamă). Nu ştiu cum se face că de nicăieri apare una dintre exemplarele cu care împart sexul feminin, dar care nu ştie că şi ea face asta cu mine (din câte am văzut). Scoate 2-3 lei din portofel, se duce spre magazinul mergăreţ şi se întoarce mulţumită cu o cutie de cancer  suc. Probabil era deshidratată săraca la cât s-a chinuit să treacă strada. Poate v-aţi dat seama unde bat. Femei/fete plinuţe am mai văzut, şi nici eu nu mă încadrez în rândul scobitorilor, dar unele ori sunt scuzate de vârsta înaintată, de naşteri la activ, de joburi etc. Ei bine, exemplarul în culpă nu era scuzat de absolut nimic şi nici vreo diferenţă de vârstă mai mare de doi ani nu era între noi, însă era şocant de... nici nu aş putea să îi găsesc  epitetul adjectivul. Adică cum? Mai bine facem nănăul mare decât să renunţăm la punga de seminţe din faţa blocului. Generaţiile zilelor noastre nu mai visează să ajungă prinţese, ele vor să devină bombe sexy. Păcat că ajung atât de bombe încat acoperă cuvântul ,,sexy". Continuaţi să băgaţi fast food şi să staţi în fund 25/24. Viitorul sună bine nu?
Şi nu vorbesc din perspectiva unui om care doar stă pe scaun şi se mai ocupă cu băgatul în seamă din când în când pe aici. Doar că ţip că n-am timp de mai multă mişcare şi stat în aer liber (bine că vine vacanţa!) pe când alţii stau în casă, pe feisbuc şi pe mess, lăsând să treacă timpul aiurea şi să se adune colăceii. În fine, până la vacanţă, am să mă mulţumesc cu mersul pe jos sau pe role la şcoală ori la o buclă-două în weekend şi cu ora de sport a domnului Beuran în care încerc să îmi corup colegele la baschet. 
Şi mai e ceva... dacă tot stai, măcar stai cu folos. Pune naibii mâna pe o carte că nu te muşcă.Cum era aia? Minte sănătoasă în corp sănătos. Câţi dintre noi suntem atât de sănătoşi? 


P.S. Nu fac discriminare pentru că ea ucide vise, însă susţin mişcarea (atât a rotiţelor din cap cât şi a corpului), detest lenea şi îi admir pe cei care iau în considerare şi modul ăsta de a-şi petrece timpul... făcând sport.

Posted in: