Dincolo de sticlă

Eiii... uite că a venit şi vacanţa pe care, sincer, mi-o doream cum nu mi-am mai dorit niciodată oricare altă vacanţă. Pe bune! Nu cred ca am mai spus asta vreodată. Îmi era dor să îmi pot petrece timpul aşa cum vreau eu, să nu existe vreun prof care să îmi mai pună vreun proiect sau vreun eveniment în cârcă de pe-o zi pe alta şi să nu mai mănânc la ora 8 seara când ajungeam de la şcoală. Şi uite că toate s-au aşezat aşa cum îmi doream: mi-am reorganizat priorităţile, le-am adunat şi suma este egală cu tot ce mi-a lipsit din toamnă până în prezent. Doar că, bineînţeles, tot găsesc nod în papură pe undeva. Altfel nu se poate.
Acum că am ceva mai mult timp liber decât aveam în timpul şcolii, inevitabilul s-a produs! Din nou m-am întâlnit cu televizorul şi tare m-am mai speriat. Mde, la ce să te uiţi când pui masa de călcat în sufragerie? (că am şi apucături obiceiuri de genul şi tare-s mândră!) La pereţi? Într-adevăr la haine şi la fier să nu te arzi, dar parcă tot trebuie să te cârâie ceva pe creieri (cel puţin aşa e la mine). Dai pe posturile de muzică, jumătate de oră, o oră, dar la un moment dat ţi se ia. Şi schimbi. Muţi postul tv, şi iar îl muţi, şi iar, şi iar... ce vezi?
1. Fund, silicoane, Moni, Zăvoranu la puterea a doua
2. Politică, Boc, Grecia, FMI
3. Violuri, jafuri, ,,Tânăr şi neliniştit"
Mai cauţi, mai cauţi şi după lupte seculare.... daaaaa! Îl găseşti: Investigation Discovery - sau orice altceva din gama Discovery, dar eu pe ăsta îl prefer.
Nu sunt contra TV, sunt contra prostie. Pun pariu că mai mult de 70% din populaţie nu trece de primele 10 canale de televiziune - adică exact cele mai periculoase. Prefer să ies, să mă plimb, să fac mişcare, să citesc o carte, să scriu, aici, pe blog câte-n lună şi-n stele şi pot să trăiesc şi fără televizor. Ba mai mult, surse de informare sunt destule aşa că nici un om paralel cu lumea nu mă consider.
În timpul şcolii nici nu aveam timp să mă întorc cu privirea spre TV, acum că am, îmi doresc să îl ocolesc şi să cred că îmi iese în cale doar la un meci deosebit, un film care într-adevăr merită văzut sau orice altceva de o mare importanţă. Mi se pare că timpul trece atât de repede încât nu reuşesc să fac tot ceea ce îmi propun. Dar să mai pierd şi orele în faţa televizorului?
Vorba lui Creangă - ,,nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când mă gândesc" la cât de preţioasă este fiecare clipă parcă simt că ceva nu mă lasă să o pierd fără să o fructific. Pe sistemul: ne uitam la TV, dar la ceva mai interesant decât... aşa cum zice Badea, silicoane. Şi poate sunt ciudată în ochii voştri, dar consider că viaţa trebuie să ştii să ţi-o faci frumoasă. Urâtul ne invadează într-o mare măsură şi din media, iar noi, influenţaţi de o cameră, un crainic şi două microfoane ajungem să ne degradăm chiar modul de a trăi. E păcat să uiţi să trăieşti. Eu voi continua să privesc viaţa cu ochii mei, iar dacă nu îmi înţelegeţi mesajul nu mă judecaţi, dar nici ochelari de vedere pentru îndreptarea viziunilor nu există.

Priveşte, gândeşte şi analizează(-te)!

Posted in: