Valorile - spre care orizonturi?

M-am gândit ceva timp dacă e ok să scriu postul acesta acum sau dacă ar trebui să aştept măcar până ies din sistemul de învăţământ preuniversitar. Am ales să-l scriu acum pentru că tot aceleaşi lucruri le-aş spune şi peste 2 ani, poate chiar mai acre decat în momentul de faţă.

Am avut ocazia, în special de când am intrat la liceu, să cunosc foarte mulţi adolescenţi care aduc cinste. (Cui? Nu ştiu pentru că nimeni nu îi scoate în faţă şi nimeni nu îi vede) - şi nu mă refer la situaţia notelor din catalog, ci la mult mai mult decât atât. Le împărtăşesc experienţa (mini)burselor, olimpiadelor, naţionalelor,  weeeknd-urilor petrecute în băncile liceului, nedreptăţilor celor care nu dau doi bani pe orele de muncă în plus pe care le depun, iar lista ar putea continua la nesfârşit şi câteodată ajung să mă întreb dacă se mai merită.

Se mai merită să îţi prăpădeşti timpul liber pentru olimpiadele în urma cărora rămâi cu o hârtie pe care scrie "diplomă"- şi aia obţinând-o foarte greu? Se mai merită să înveţi sau să citeşti şi să te preocupi de X materie când de fapt lucrurile sunt aranjate cu mult înainte? Se mai merită să aduni performanţe pe care oricum nimeni nu ţi le arată, de care se bucură părinţii, bunicii şi însuşi tu - mânuitor de pixuri şi cuvinte? Se mai merită?

Intelectualitatea spune "nu înveţi decât pentru tine, nu pentru altcineva.". Ok, prietene, învăţ pentru mine, dar nu mă exploata la nesfârşit ca şi cum aş fi un aparat de înmagazinat informaţie, iar tu să culegi laurii. Buba din sistemul nostru, sau una dintre ele mai bine zis, este aceea că absolut toată paleta de materii se studiază mult prea aprofundat şi pur şi simplu, ca elev, ajungi să căpiezi. 

Atunci de ce vă mai miră că toată masa de valori pleacă spre facultăţile din străinate? De ce vă miră că mulţi lasă totul în urmă şi se duc să îşi construiască un viitor afară? De ce vă mai miră că populaţia României îmbătrâneşte? Sistem de învăţământ - n-avem. Sistem sanitar - la pământ. Economie - de joasă speţă. Inflaţie - peste măsură. Îmi spunea o profă mai acum o săptămână: ,,Cine-i deştept pleacă cu prima ocazie de aici.". În ciuda frustrărilor şi dezgustului pe care le posed pentru multe lucruri care se întâmplă aici, i-am spus că m-aş simţi ca o egoistă, egocentrică şi tot ce mai începe cu ,,ego" ca să las în urmă şi să uit de mâna aia de oameni care m-a format şi mă formează în continuare. Răspunsul a fost simplu, prompt: ,,Aşa am gândit şi eu. Atunci!".

Într-adevăr avem potenţial, ba chiar foarte mult, dar hai să nu ne batem joc de el pentru că tot în dezavantajul nostru cade. De fapt problema trebuie pusă în alt mod: aveţi potenţialul, nu vă jucaţi voi cu el! Şi da, sunt de acord cu faptul că suntem capabili, o mână dintre noi, să schimbăm imaginea dezastrului în ochii celor din afara graniţelor.

În altă ordine de idei, mai am câteva zile şi închei socotelile cu clasa a X-a, un an şcolar, care din punctul meu de vedere m-a obosit şi efectiv mi-a făcut lehamite faţă de foarte multe lucruri. Pe de altă parte, m-a resposabilizat şi m-a determinat să iau taurul de coarne atunci când a trebuit să o fac, să mă impun, dar să şi ascult. 

Poveşti care mă lasă rece din aceast domeniu, cel al învăţatului în sistemul românesc, am multe. Din motive subiective, promit că le voi relata la sfârşitul liceului, când detaliile pe care va trebui să le menţionez nu vor mai putea fi considerate laude, dar în iulie cu siguranţă am să vă împărtăşesc modul în care elevul român este văzut în afara graniţelor. Şi pun pariu că nu am să mă întorc cu un gust amar. De ce spun asta şi alte detalii adiacente rămân la păstrare pentru momentul cu pricina. 

Şi cum nu am apucat să vă urez până acum, vă doresc o vară frumoasă tuturor! În orice caz, că va fi caniculă şi că vor fi temperaturi de peste 40 de grade, ne vom reîntâlni aici la pălăvrăgeli, gânduri şi opinii. 

Posted in: