Alo! Alo???

În ciuda monotoniei din ultimele zile, poate doar cu câteva momente mai răsărite, se pare că ies în cale subiecte care cer a fi tastate. Uşor amuzată dar în acelaşi timp şi iritată, promiteam astăzi pe facebook un nou articol. Şi uite-l cum iese sprinten şi voios abia de la cuptor scos.
După o noapte destul de ciudată, în care tind să cred că am cam dormit iepureşte, mă trezesc uşor posomorâtă şi-mi spun: ,,Iar e frig şi plouă!". Primul instinct, ca de obiciei, a fost să pun mâna pe telefon să văd cât e ceasul. Mirată văd că cineva şi-a amintit brusc de mine pe la ora 5 dimineaţa. Nici găinile cred că nu erau treze la ora aceea. Ţin să vă precizez că mai am tendinţa să las telefonul pe vibraţii noaptea. Şi bine fac! Câteodată îl aud, câteodată nu. Însă, ce m-a iritat şi, după, amuzat a fost faptul că personajul în culpă a ţinut neapărat să nu-şi dezvăluie numărul de telefon şi m-a apelat cu privat. Acum stau şi mă gândesc eu, ca o muritoare de rând ce sunt, duşmani nu prea am şi nici fani prea înfocaţi. Iar chiar dacă a fost o întâmplare şi persoana respectivă nu a vrut să mă sune pe mine greşind numărul, cu ce scop poate suna cineva la ora 5 dimineaţa cu număr ascuns? Să mă ameninţe cu paloşul? Uite că încă sunt vie, în faţa tastaturii, dar nici motive nu am oferit nimănui pentru astfel de intenţii. Să mi se facă declaraţii de dragoste? Prea ca-n basme. 
Nu sunt absurdă, dar pur şi simplu nu văd rostul unui astfel de apel. Înţeleg că sunt persoane pe lumea asta care din motive de securitate au numărul privat, dar nu cred că se regăsesc în cercul de oameni prin care mă învârt şi eu. Şi da, accept să primesc un telefon la orice oră din zi şi din noapte atunci când un prieten are vreo urgenţă, însă dacă este urgenţă nu ai timp să tastezi #31#. Şi atunci stau şi mă întreb, editurile de cărţi de glume nu au mai scos ediţii noi? Că pe astea cu sunatul la ore tâmpite cu număr ascuns le-am fumat de la 12-13 ani. 
Oricum, şi chiar dacă îl auzeam, tot nu răspundeam. Ai ceva urgent să-mi spui? Atunci nu ai nevoie să mă suni cu număr ascuns. Iar prin absurd, dacă reţeaua era sărită sau dereglată şi era un accident faptul că mie îmi apărea că sunt apelată cu privat, cel care m-a căutat suna până când înnebunea şi mă trezea şi pe mine în final.
Dar dacă n-ai cu cine, n-ai şi asta este! Viteji se dau mulţi în lume, puţini îşi arată faţa, iar glumiţele proaste nici că le-am înghiţit vreodată şi nici nu le voi hali  înghiţi cândva. 
Nu îmi stă în caracter să nu răspund la telefon, iar dacă cumva se întâmplă să nu o fac, ori nu l-am auzit sunând, ori sunt cu treaba şi îţi dau reject urmând ca eu să te contactez imediat ce văd apelul, respectiv îmi termin treaba. Doar să ai pe cine să contactezi înapoi! 
Aşa că dragii mei amatori ai comportamentului mucalit, mai bine treceţi la rezolvat integrame decât să vă irosiţi neuronii încercând să vă daţi cocoşi unii pe lângă ceilalţi. Iar eu, îmi văd de treabă şi închid ochii atunci când realizez că v-ar prinde bine încă o tură pe la grădiniţă. 
Acum, mă întorc la cartea care mă aşteaptă pe marginea patului pâna mă va fura somnul, în speranţa că mă voi rupe de un cotidian ce mă lasă rece aproape în fiecare zi. O noapte liniştită tuturor! 

Posted in: